grupușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRUPUȘÓR,grupușoare, s. n. Diminutiv al lui grup; grupuleț. – Grup + suf. -ușor.
grupușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grupușór s. n., pl. grupușoáre