grumăjer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apără gâtul. –
Grumaz +
suf. -ar.grumăjer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grumăjér (rar)
s. n.,
pl. grumăjéregrumăjer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grumăjer n. armură de gât:
grumăjer rotund de zale de fier OD.