grozăvenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (
Pop. și
fam.)
1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică.
2. (
Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare.
3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie.
4. (
Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie.
5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). –
Grozav +
suf. -enie.grozăvenie (Dicționaru limbii românești, 1939)grozăvénie și
grozăvíe f. (d.
grozav). Caracteru de a fi grozav. Faptă grozavă, care inspiră oroare:
grozăvia unuĭ războĭ, unuĭ incendiŭ.grozăvenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grozăvénie (
pop.,
fam.)
(-ni-e) s. f.,
art. grozăvénia (-ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (-ni-i-)