grozamă - explicat in DEX

grozamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.

grozamă (Dicționar de neologisme, 1986)
GROZÁMĂ s.f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase. [Cf. germ. Grausen].

grozamă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GROZÁMĂ s. f. mic arbust cu tulpina articulată, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. (după germ. Grausen)

grozamă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
grozámă (grozáme), s. f. – 1. Varietate de arbust mic cu flori galbene (Cytisus sagittalis). – 2. Bucsău (Genista aligosperma). Sb., însă nu cunoaștem etimonul exact. Cf. sb. grožčezmijnno, grožčemorsko, „coacăză spinoasă”, etc., de la grožče „strugure”. După Tiktin și Scriban, din germ. Grausen.

grozamă (Dicționaru limbii românești, 1939)
grozámă f., pl. e saŭ ămĭ (cp. cu germ. dial. grausen, id.). Trans. Drog (plantă).

grozamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

grozamă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grozamă f. Bot. drob (Cythisus nigricans). [Derivat din groază, căci florile-i galbene-aurii devin negre].