grozăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV.
Refl. (
Fam. și
depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din
grozav.grozăvi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)grozăvi, grozăvesc v. r. (peior.) a avea o impresie exagerat de bună despre propriile sale calități; a se lăuda în mod exagerat
grozăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!grozăví (a se ~) (
fam.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se grozăvéște, imperf. 3
sg. se grozăveá; conj. prez. 3
să se grozăveáscă