gropiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROPÍȘ, gropișuri, s. n. Loc plin de gropi. –
Groapă +
suf. -iș.gropiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gropíș s. n.,
pl. gropíșuri