grohăitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GROHĂITÓR, -OÁRE,grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.
grohăitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grohăitór(-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre