grivan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIVÁN, grivani, s. m. (
Zool.) Hârciog. –
Griv +
suf. -an.grivan (Dicționaru limbii românești, 1939)griván m. (d.
griv).
Munt. Un fel de guzgan campestru cenușiŭ cu pete albe. (Cînd apar mulțĭ grivanĭ, poporu crede că va fi războĭ). Bulgar care locuĭește în satele româneștĭ (Ĭal.).
grivan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)griván (
reg.)
s. m.,
pl. griváni