grimasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Strâmbătură voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦
Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din
fr. grimace.grimasă (Dicționar de neologisme, 1986)GRIMÁSĂ s.f. Strâmbătură, schimonoseală a feței. [< fr.
grimace].
grimasă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRIMÁSĂ s. f. strâmbătură, schimonoseală a feței. (< fr.
grimace)
grimasă (Dicționaru limbii românești, 1939)*grimásă f., pl.
e (fr.
grimace).
Barb. Strîmbătură a fețeĭ, schimositură.
grimasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grimásă s. f.,
g.-d. art. grimásei; pl. grimásegrimasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grimasă f.
1. strâmbătură din obraz;
2. prefăcătorie:
cu o ironică grimasă EM. (= fr.
grimace).