grimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de
a (se) grima. –
V. grima.grimare (Dicționar de neologisme, 1986)GRIMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) grima și rezultatul ei. [<
grima].
grimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grimáre s. f.,
g.-d. art. grimắrii; pl. grimắri