gren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREN, grenuri, s. n. (
Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din
fr. grain [de vent].
gren (Dicționar de neologisme, 1986)GREN s.n. (
Met.) Furtună locală neașteptată și trecătoare, însoțită uneori de ploaie și zăpadă. [< fr.
grain (de vent)].
gren (Marele dicționar de neologisme, 2000)GREN s. n. (met.) furtună locală, bruscă și de scurtă durată, însoțită de ploaie, grindină sau ninsoare. (< fr.
grain /de vent/)
gren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gren s. n.,
pl. grénuri