grașiță (Dicționaru limbii românești, 1939)gráșiță f., pl.
e (sîrb.
grašica, bg.
grašec, dim. d.
grah, mazăre).
Olt. O plantă erbacee (numită și
ĭarbă grasă) cu tulpina ramificată și întinsă pe pămînt, cu frunzele cărnoase, cu florile galbene și cu fructele capsulare (
portuláca olerácea). Vlăstarele eĭ tinere se mănîncă ca salată contra scorbutuluĭ. V.
ghețușcă.