granic - explicat in DEX

granic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.

granic (Dicționar de neologisme, 1986)
GRÁNIC s.n. Macara folosită pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu. [< germ. Kranich].

granic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRÁNIC s. n. macara pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu. (< germ. Kranich)

granic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gránic, V. craĭnic 2.

granic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gránic s. n., pl. gránice

granic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Granic m. rîu în Azia-Mică, victoria lui Alexandru cel Mare asupra lui Dariu în 334 a. Cr.