gramatician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și
f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [
Pr.:
-ci-an] –
Gramatică +
suf. -ian (după
fr. grammairien).