gramatician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și
f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [
Pr.:
-ci-an] –
Gramatică +
suf. -ian (după
fr. grammairien).
gramatician (Dicționar de neologisme, 1986)GRAMATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în gramatică. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / <
gramatică +
-ian].
gramatician (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAMATICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în gramatică. (< gramatică + -ian)
gramatician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gramaticián (-ci-an) s. m.,
pl. gramaticiéni (-ci-eni)