grafit - explicat in DEX



grafit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite.

grafit (Dicționar de neologisme, 1986)
GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenușie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].

grafit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRAFÍT s. n. carbon natural de culoare cenușiu-închis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite)

grafit (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *grafít n., pl. e și urĭ (it. graffito). Un fel de pictură murală lucrată în clar-obscur saŭ inscripțiune pe un zid.

grafit (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *grafít n., pl. urĭ (fr. graphite, m., d. it. grafite, f., d. vgr. graphis, creĭon, grápho, scriŭ). Min. Carbură minerală unsuroasă, care se întrebuințează la făcut creĭoane. (Se numește și plumbágine).

grafit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
GRAFÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. grapho „a scrie”) s. n. (MINER.) Modificație polimorfă hexagonală a carbonului, cu aspect de mase compacte sau de agregate solzoase, mătăsoase de culoare neagră-cenușie, cu luciu metalic, având mare conductibilitate electrică. Este unsuros la pipăit, moale; se formează prin metamorfozarea șisturilor cărbunoase și bituminoase sau provine din rocile carbonatate printr-un proces de reducere la temperatură înaltă (grafitizare). Se obține industrial prin încălzirea antracitului sau a cocsului pulverulent la temperaturi de 2.700-3.300ºC. Utilizat în metalurgie, la fabricarea minelor pentru creioane, a electrozilor etc.

grafit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grafít (mineral) s. n.

grafit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grafit n. 1. mineraiu format din carbon pur, din care se fac creioane; 2. vopsea pentru mașină.

Alte cuvinte din DEX

GRAFISM GRAFIFIC GRAFIE « »GRAFITA GRAFITIC GRAFITIZA