grafic - explicat in DEX

grafic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

grafic (Dicționar de neologisme, 1986)
GRÁFIC, -Ă s.n. 1. Privitor la metoda, la felul de a reprezenta (ceva) prin linii sau figuri. 2. Referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație. ◊ Arte grafice = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate. // s.n. Reprezentare prin desen a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; diagramă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scris”, „desenat”, „tipărit”. [Cf. fr. graphique, it. grafico, lat. graphicus].

grafic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRÁFIC, -Ă I. adj. 1. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri. 2. referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație. ♦ arte ĕ = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate. II. s. n. reprezentare schematică a raportului dintre mărimi variabile; diagramă. III. s. f. arta scrisului, a desenului fără culori și a celui tehnic. (< fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

grafic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gráfic, -ă adj. (vgr. graphikós). Relativ la scriere, la figurĭ, la desemn [!]: arte grafice, atelier grafic, cuvîntu scris e reprezentarea grafică a ideiĭ. Adv. În mod grafic, pin [!] scriere orĭ desemn: a reprezenta grafic.

grafic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. – Din fr. graphique.

grafic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gráfic¹ adj. m., pl. gráfici; f. gráfică, pl. gráfice

grafic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gráfic² s. n., pl. gráfice

grafic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grafic a. 1. relativ la scriere sau tipar: caractere grafice, institut grafic; 2. cu figuri: desen grafic.