gradină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÁDINĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel care servește la
cioplirea unor roci în vederea obținerii de elemente de construcție decorative. – Din
it. gradina.gradină (Dicționar de neologisme, 1986)GRADÍNĂ s.f. (
Arte) Daltă specială din oțel, folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. [< it.
gradina].
gradină (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRADÍNĂ s. f. daltă din oțel folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. (< it.
gradina)
gradină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gradínă (daltă)
s. f.,
g.-d. art. gradínei; pl. gradíne