got (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOT, goți, s. m. (La
pl.) Neam germanic, originar din Scandinavia, care prin
sec. II a început să migreze spre sud, fiind semnalat în secolul următor și pe teritoriul țării noastre; (și la
sg.) persoană aparținând acestui neam. – Din
fr. Goths, lat. Gothus.got (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)got s. m.,
pl. goți