gotcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOTCÁN, gotcani, s. m. (
Ornit.;
reg.) Cocoș-de-munte. –
Gotcă +
suf. -an.gotcan (Dicționaru limbii românești, 1939)gotcán m. (d.
gotcă, ca
curcan, gîscan d.
curcă, gîscă). Masculu gotciĭ, maĭ ales „cocoș de munte” (
tétrao urogallus).
gotcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gotcán s. m.,
pl. gotcáni