gospodină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ◊ (Adjectival)
Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din
sl. gospodinĩ.gospodină (Dicționaru limbii românești, 1939)gospodínă f., pl.
e (vsl.
gospodynïa, doamnă, rut.
gospodinĕa, gazdă, econoamă). Femeĭe care are o gospodărie. Femeĭe care se pricepe în gospodărie, menajeră. Adj.
O femeĭe gospodină.gospodină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gospodínă s. f.,
g.-d. art. gospodínei; pl. gospodínegospodină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gospodină f. Mold. femeie casnică, econoamă, menajeră:
ca o gospodină gătește mare masă AL. [Slav. GOSPODYNĬ].