gornic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÓRNIC, gornici, s. m. (
Reg.)
1. Pădurar, pândar.
2. (
Entom.) Croitor. – Probabil din
sl. *gorĩnikŭ (<
gora „munte, pădure”).
gornic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gorníc,
gorníci, s.m. (reg., înv.)
1. pădurar.
2. paznic.
3. aprod.
4. insectă denumită și „croitor” sau capricorn.
gornic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)górnic (górnici), s. m. –
1. Pădurar. –
2. Paznic, ușier. –
3. Portar, ușier.
Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din
sl. gora „pădure”. În
Trans. –
Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).
gornic (Dicționaru limbii românești, 1939)górnic m. (pol.
gornik, vsl.
*gorĭnikŭ, d.
gora, munte).
Carp. Pădurar.
Trans. Jitar, pîndar.
Trans. vest (ung.
gornyik). Aprod, ușier.
gornic (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)górnic, -i, s.n. –
1. Paznic, pândar.
2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea 1924: 57). – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure„).
gornic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)górnic (
reg.)
s. m.,
pl. górnicigornic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gornic m.
1. Tr. pădurar;
2. numele popular al insectei
capricorn. [Tras din slav. GORA, pădure].