goniometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [
Pr.:
-ni-o-] – Din
fr. goniométrie.goniometrie (Dicționar de neologisme, 1986)GONIOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. ♦ Tehnica măsurării unghiurilor pe teren. [Gen.
-iei. / < fr.
goniométrie, cf. gr.
gonia – unghi,
metron – măsură].
goniometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GONIOMETRÍE s. f. 1. ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. 2. tehnica măsurării unghiurilor pe teren. (< fr.
goniométrie)
goniometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)goniometríe (-ni-o-me-tri-) s. f.,
art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei