gongorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GONGORÍSM s. n. Stil afectat, prețios, excesiv metaforic, care caracterizează unele producții literare. – Din
fr. gongorisme.gongorism (Dicționar de neologisme, 1986)GONGORÍSM s.n. Manieră literară apărută în Spania, care se caracterizează prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase; cultism. [< fr.
gongorisme, cf.
Luis de Góngora – poet spaniol].
gongorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)GONGORÍSM s. n. manieră literară formalistă și ermetică, apărută în Spania la sfârșitul sec. XVI, caracterizat prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase, prin prețiozitate și afectare; cultism. (< fr.
gongorisme)
gongorism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GONGORÍSM (‹
fr.; {s}
n. pr. Góngora)
s. n. Manieră literară formalistă și ermetică apărută în Spania la sfârșitul
sec. 16, caracterizată prin folosirea abuzivă a neologismului, a sintaxei eliptice, a metaforei hiperbolice, prin prețiozitate și afectare; denumită astfel după poetul Luis de Góngora y Argote. Maniere similare au fost cultivate, în aceeași perioadă, în Italia (marinism), Franța (prețiozitate), Anglia (eufuism); cultism.
gongorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gongorísm s. n.