gogoriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care se sperie copiii. ♦
Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [
Acc. și
gogoríță] –
Et. nec.gogoriță (Dicționaru limbii românești, 1939)gógoriță și
-íță f., pl.
e (răd.
gog din
gogonat). Sperietoare, monstru de speriat copiiĭ. V.
buzguroĭ.gogoriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gógoriță s. f.,
g.-d. art. gógoriței; pl. gógorițegogoriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gogoriță f. ființă închipuită cu care se sperie copiii. [V.
gogă].