godac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GODÁC, godaci, s. m. (
Pop.) Purcel (până la un an); godin
1, godânac. –
Cf. sl. godŭ „an” și
rom. godânac.godac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)godác (godáci), s. m. – Purcel de lapte.
Sl. godŭ „an”, cu
suf. -
ac (Pușcariu 1186; Cihac, II, 123; Pușcariu,
Dacor., VII, 467; Pușcariu,
Lr., 31). Este dublet al lui
godănac, s. m. (purcel de lapte), din
bg. godinak. –
Der. godăciță, s. f. (purcea);
go(a)din, s. m. (purcel de lapte);
godănac (
var. codănac),
s. m. (puști, țînc, mucos);
godană (
var. codană),
s. f. (tînără, fată), cu influența lui
coadă „împletitură de păr”.
godac (Dicționaru limbii românești, 1939)godác m. (d. vsl.
godŭ, an, și
-ac ca în
godinac, dănác, gînsac. V.
hojma, ogod, po- și
z-godesc).
Est. Purcel pînă la un an (godin, grăsun, gîrmăț). V.
noatin și
cîrlan.godac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)godác s. m.,
pl. godácigodac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)godac m. Mold. grăsun:
godacul iar a strigat CR. [Dial., Someș,
gădin, purcel de un an: cf. slav. GODŬ, an (lit. purcel de un an)].