goblen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din
fr. [manufacture des]
Gobelins (
n. pr.).
goblen (Dicționar de neologisme, 1986)GOBLÉN s.n. Covor sau cusătură artistică. [Var.
goblin s.n. / < fr.
gobelin <
Gobelins – familie de vopsitori din Paris].
goblen (Marele dicționar de neologisme, 2000)GOBLÉN s. n. tapiserie, broderie, țesătură artistică din fire colorate reprezentând o imagine plastică. (< fr.
gobelin)
goblen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GOBLÉN (‹
fr.)
s. n. 1. Tapiserie, denumită astfel după produsele manufacturii Gobelins (Franța), preluată în 1662 de Colbert, care a transformat-o în manufactură regală.
2. Broderie executată într-un punct având aspectul tapiseriilor.
goblen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)goblén (go-blen) s. n.,
pl. goblénuri