goarnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din
rus. gorn.goarnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)goárnă (goárne), s. f. – Trîmbiță, trompetă.
Rus. gorn (DAR). –
Sec. XIX. –
Der. gornist, s. m. (trompetist), din
rus. gornist.goarnă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)goarnă, goarne s. f. gură.
goarnă (Dicționaru limbii românești, 1939)goárnă (
oa dift.) f., pl.
e (rus.
gorn, d. germ.
horn, corn. V.
fligorn și
corn 2). Trompetă de infanterie.
goarnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)goárnă s. f.,
g.-d. art. goárnei; pl. goárnegoarnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)goarnă f. trâmbiță militară. [Rus. GORNŬ (din fr.
corne)].