gnomon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din
fr. gnomone.gnomon (Dicționar de neologisme, 1986)GNOMÓN s.n. Instrument folosit în antichitate pentru determinarea meridianului locului și pentru stabilirea orei. [< fr., gr.
gnomon].
gnomon (Marele dicționar de neologisme, 2000)GNOMÓN s. n. vergea verticală plasată pe o placă orizontală, în antichitate, pentru determinarea meridianului locului și pentru stabilirea orei. (< fr., lat.
gnomon)
gnomon (Dicționaru limbii românești, 1939)gnomón n., pl.
oane (vgr.
gnómon, gnómonos, cunoscător, arătător, ceasornic; lat.
gnómon, -ónis, it.
gnómone). Un instrument oare-care care arată orele și înălțimea soareluĭ pin [!] umbra pe care o face o vargă, un cuĭ. Meridiană trasă pe sol, pe care razele soareluĭ, străbătînd o deschidere circulară de deasupra unuĭ edificiŭ, descriŭ imaginea astruluĭ. – S´ar putea zice și
gnómon, pl.
onurĭ, saŭ
one, ca
démon.gnomon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gnomón s. n.,
pl. gnomoáne