glumeț - explicat in DEX

glumeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec.

glumeț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
glumeț, glumeți s. m. (eufem.) bolnav psihic, nebun, smintit.

glumeț (Dicționaru limbii românești, 1939)
gluméț, -eáță s. și adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. glumĭcĭ, bg. glumec). Care glumește, te face să rîzĭ: om glumeț, lume glumeață. Neserios, farsor: acest om e un glumeț.

glumeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gluméț adj. m., pl. gluméți; f. glumeáță, pl. gluméțe

glumeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
glumeț a. și m. care face să râză. [Slav. GLUMĬȚĬ].