gloriolă (Dicționar de neologisme, 1986)GLORIÓLĂ s.f. Glorie deșartă; vanitate. [Pron.
-ri-o-. / < fr.
gloriole].
gloriolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLORIÓLĂ s. f. glorie deșartă; vanitate. (< fr.
gloriole)
gloriolă (Dicționaru limbii românești, 1939)*gloriólă f., pl.
e (lat.
gloriola, dim. d.
gloria).
Iron. Glorie slabă, vană, care are de obĭect lucrurĭ micĭ.
gloriolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gloriólă (
livr.)
(-ri-o-) s. f.,
g.-d. art. gloriólei; pl. gloriólegloriolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gloriolă f. glorie deșartă.