glonțan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GLONȚÁN, glonțane, s. n. (Rar) Glod (
2). – Din
glonț +
suf. -an.glonțan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)glonțán,-ă, glonțáni, glonțáne, adj. (reg.) vârtos ca glonțul; zgrunțuros.
glonțan (Dicționaru limbii românești, 1939)glonțán, -ă adj. (d.
glonț). Vîrtos ca glonțu, și decĭ răŭ (vorbind de poame):
mere glonțane. S. m. pl. Zgrunțurĭ, bulgărĭ de pe un drum.