glonț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLONȚ, gloanțe, s. n. Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede.
Se duce glonț. [
Var.:
glónte s. n.] –
Et. nec.glonț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)glonț (gloánțe), s. n. –
1. Greutate, obiect greu. –
2. Mic proiectil pentru armă de foc. –
3. Plumb la năvodul de pescuit. Creație expresivă, pe baza rădăcinii
glo-, v. aici. Identitatea fonetică și semantică pe care o reprezintă cu
g(o)lom(o)ț și
clonț este evidentă. Primul sens apare numai în expresia „a cădea greu la stomac”. Originea cuvîntului a suscitat discuții; după Cihac, II, 501 și DAR, din
mag. golyócs și
galacs, der. care nu este satisfăcătoare; după Scriban, de la
grăunte sau
grunț. Skok 73 pleacă de la
sb. glonta „glonț”, pe care îl
der. din
germ. Flinte „pușcă mică”; însă etimonul
germ. nu satisface iar cuvîntul
sb. este mai curînd de origine
rom. Natura expresivă a lui
glonț devine de asemenea evidentă prin
der. săi;
gloanță, s. f. (
înv., proiectil de tun);
glonțiș, s. n. (pietriș);
glonțan, s. m. (pietriș, prundiș),
cf. clonțan; glonțuros, adj. (pietros),
cf. grunțuros. Din
rom. provine
sb. glonta și
mag. golonc „glonț” (Edelspascher 14).
glonț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLONȚ s. n. Proiectil de mici dimensiuni folosit la anumite categorii de armament. ◊
G. perforant =
g. din oțel cu o mare putere de pătrundere. ◊
G. exploziv =
g. care conține un exploziv și explodează când lovește ținta. ◊
G. incendiar =
g. care conține o încărcătură ce degajează la țintă o mare cantitate de căldură. ◊
G. trasor =
g. care lasă în urma sa o dâră de lumină. ♦ (Adverbial) Foarte repede.
glonț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glonț s. n.,
pl. gloánțeglonț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glonț n. (Mold.
glonte)
1. globuleț metalic de încărcat armele de foc;
2. pl. bucățele rotunde de zahăr văpsit cu cârmâz. [Ung. GALACS (cit.
goloț), glonț]. ║ adv. repede ca glonțul:
se duse glonț într’acolo.