globire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GLOBÍRE,globiri, s. f. Acțiunea de a globi și rezultatul ei. – V. globi.
globire(Dicționar de argou al limbii române, 2007) globire,globiri s. f. (intl.) a tâlhări, a jefui.
globire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) globíre (înv.) s. f., g.-d. art. globírii; pl. globíri