gloabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOÁBĂ, gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă.
2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din
sl. globa.gloabă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gloábă (gloábe), s. f. –
1. Amendă. –
2. Mîrțoagă. –
Megl. gloabă. Sl. (
bg.,
sb.)
globa „pedeapsă” (Miklosich,
Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305),
cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști,
cf. pui de bodaproste. –
Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi);
globnic, s. m. (
înv., persoană care strîngea amenzile), din
sl. globĭnikŭ.gloabă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gloabă, gloabe s. f. 1. (
în sport) sportiv ineficient din cauza vârstei înaintate.
2. individ decrepit.
3. prostituată trecută.
gloabă (Dicționaru limbii românești, 1939)gloábă (
oa dift.) f., pl.
e (vsl.
globa, amendă,
globĭnikŭ, globnic, d.
glava, cap; sîrb.
globa, amendă,
globitĭ, a amenda; rus.
pogolóvščina, recrutare obligatorie p. fie-care. V.
glavă).
Vechĭ. Amendă:
a da, a plăti gloabă. Azĭ. Cal prost, mîrțoagă, drîglă (după facultatea de a plăti amenda și în vite, care, în acest caz, eraŭ proaste).
gloabă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)gloábă, -e, s.f. –
1. Taxă, amendă (Țiplea 1906).
2. Despăgubire (Papahagi 1925): „Am trăit numa cu gloabă și cu năcazuri” (Papahagi 1925: 325).
3. Mârțoagă, cal slab: „C-am rămas cu cele gloabe, / Cu oile cele șchioape” (Fochi 1964: 563). – Din sl. globa „pedeapsă” (Miklosich cf. DER).
gloabă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gloábă (taxă, cal slab)
s. f.,
g.-d. art. gloábei; pl. gloábegloabă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gloabă f.
1. amendă:
tata a dat gloabă pentru mine CR.;
2 cal prost, mârțoagă:
mânând în pas alene gloabele lor de călușei OD. [Slav. GLOBA, amendă; sensul 2 provine de acolo că amenzile în vechime se plătiau în bani sau cu vite, cai: dela cal de amendă la cal prost nu-i decât un pas].