gloată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOÁTĂ, gloate, s. f. 1. (
Depr.) Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură.
2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din țărani. – Din
sl. glota.