gleznă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLÉZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul.
2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din
sl. glezinŭ, glezna.