glebă (Dicționar de neologisme, 1986)
GLÉBĂ s.f. (Liv.) Brazdă de pământ. ◊ Servitute a glebei = colonat; adscript (al) glebei = colon, serv. [< cf. it., lat. gleba].
glebă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*glébă f., pl. e (lat. gleba, bulgăre de pămînt, pămînt cultivat, moșie; rus. glýba). Pămînt cultivat. Rob lipit de glebă, lipit pămîntuluĭ pe care trebuĭa să-l lucreze și n´avea voĭe să-l părăsească. V. glie.
glebă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
glebă f. bucată de pământ cultivat; servi legați de glebă, țărani lipiți pământului ce erau datori a-l ara.