glei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLEI, gleiuri, s. n. (
Geol.) Strat de nămol de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, format sub unele soluri mlăștinoase. – Din
engl. gley.glei (Dicționar de neologisme, 1986)GLEI s.n. (
Geol.) Strat al solului de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. [Cf. fr.
glaise].
glei (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLEI s. n. strat al solului de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. (< engl.
gley)
glei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glei s. n.,
art. gléiul