glastră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLÁSTRĂ, glastre, s. f. Ghiveci (
1) (cu pământ) în care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apă) în care se păstrează flori ale plantelor decorative, vază. – Din
ngr. ghlástra.