glasnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (
Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat,
f.) Vocală. – Din
glas +
suf. -nic.glasnic (Dicționaru limbii românești, 1939)glásnic, -ă adj. (rus. vsl.
glásnyĭ, vocal, sonor. V.
glas).
Vechĭ. Vocal. S. f. Vocală.