glasa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLASÁ, glasez, vb. I.
Tranz. 1. A acoperi o prăjitură, o bomboană, un fruct sau o mâncare cu o glazură (
1); a glazura.
2. A da lustru
1 sau apret unui obiect (de piele). – Din
fr. glacer.glasa (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)GLASÁ vb. I. În gastronomie, a acoperi un preparat culinar cu un strat lucios și neted, în special a acoperi un tort, o prăjitură, fursecuri sau fructe cu o glazură de zahăr, dar și alte preparate pot fi glasate fie la cald, precum carnea sau legumele cu propriul jus sau cu sos, fie la rece cu aspic.
glasa (Dicționar de neologisme, 1986)GLASÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu glazură o prăjitură, un fruct etc.
2. A apreta (un obiect de piele). [< fr.
glacer].
glasa (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLASÁ vb. tr. 1. a acoperi cu glazură o prăjitură, un fruct etc.; a glazura (1). 2. a apreta (un obiect de piele). (< fr.
glacer)
glasa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glasá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
glaseáză