gladiolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLADIÓLĂ, gladiole, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari de diferite culori
(Gladiolus hybridus). [
Pr.:
-di-o-] – Din
germ. Gladiole. Cf. lat. gladiolus.gladiolă (Dicționar de neologisme, 1986)GLADIÓLĂ s.f. Plantă erbacee ornamentală înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, variat colorate. [Pron.
-di-o-. / < germ.
Gladiole, cf. lat.
gladiolus – spadă scurtă].
gladiolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLADIÓLĂ s. f. plantă erbacee ornamentală, înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, variat colorate. (< germ.
Gladiole)
gladiolă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLADIÓLĂ (‹
germ.,
lat.)
s. f. Plantă decorativă perenă din familia iridiaceelor, înaltă de 50-150 cm, cu frunze în formă de sabie și cu flori mari de diferite culori (
Gladiolus gandavensis); săbiuță (
2).
gladiolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gladiólă (-di-o-) s. f.,
g.-d. art. gladiólei; pl. gladióle