giuvaiergiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [
Pr.:
-va-ier-. –
Var.:
juvaiergíu s. m.] – Din
tc. cevahirci.giuvaiergiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m.,
art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)gĭuvaĭergiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)gĭuvaĭergíŭ m. (turc.
ğevahirği). Bijutier, fabricant orĭ vînzător de gĭuvaĭerurĭ.