giurui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face să se învârtească; a învârteji, a învolbura. – Din
giur (=
jur).
giuruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)giuruì v. Mold. a făgădui (CR.). [V.
jurui].