giumbușluc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (
peior.) glumă de prost gust. – Din
tc. cümbüșlük.giumbușluc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)giumbușlúc (gium-) s. n.,
pl. giumbușlúcuri