giruetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [
Pr.:
-ru-e-] – Din
fr. girouette.giruetă (Dicționar de neologisme, 1986)GIRUÉTĂ s.f. Dispozitiv pentru indicarea direcției și intensității vântului. [Pron.
-ru-e-. / < fr.
girouette].
giruetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIRUÉTĂ s. f. instrument meteorologic pentru măsurarea direcției și intensității vântului; anemoscop. (< fr.
giruette)
giruetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)giruétă (-ru-e-) s. f.,
g.-d. art. giruétei; pl. giruéte