giol - explicat in DEX

giol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GÍOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

giol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
giól (-luri), s. n. – La jocul de arșice, cantitatea pe care trebuie să o pună fiecare jucător. Tc. cül „totalitate” (Șeineanu, II, 188). – Der. gioală, s. f. (arșice); giolar, s. m. (jucător bun la arșice); gioli, vb. (a cîștiga cantitatea pusă în joc de fiecare jucător).

giol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!giol s. n., pl. gioále

giol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
giol n. numărul arșicelor puse în joc: așează giolurile în rând ISP.; a da puiu de giol, a lua toate arșicele; fig. a șterpeli, a fura: să-i dea puiu de giol la inel ISP. [Turc. DJÜL, totalitate].

gĭol (Dicționaru limbii românești, 1939)
gĭol n., pl. inuzitat urĭ (turc. ğül și čul, cerga, după Șaĭn. „totalitate”). Munt. Număru de arșice pus la joc de fie-care jucător. A da puĭ de gĭol, a cîștiga toate arșicele, (fig.) a șterpeli, a fura. V. gĭoală.