gintă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea (
4) de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (
Livr.) Neam; origine. ◊ (
Jur.)
Dreptul ginților = dreptul internațional. – Din
lat. gens, -ntis.