gibon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc.
(Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din
fr. gibbon.gibon (Dicționar de neologisme, 1986)GIBÓN s.m. Maimuță antropoidă cu brațele foarte lungi și fără coadă, care trăiește prin pădurile indo-malaieze. [< fr.
gibbon, cf. it.
gibbone < cuv. indian].
gibon (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIBÓN s. m. maimuță antropoidă cu brațele foarte lungi și fără coadă, din pădurile indo-malaieze. (< fr.
gibbon)
gibon (Dicționaru limbii românești, 1939)*gibón m. (cuv. indian). Cea maĭ mică din maĭmuțele antropomorfe, cu brațe foarte lungĭ. (Locuĭește în India, Indochina și insulele Sonde).
gibon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gibón s. m.,
pl. gibóni